România și Europa se află într-o iarnă demografică acută, consideră sociologul și academicianul Ilie Bădescu.
Într-un interviu acordat Agerpres, directorul Institutului de Sociologie “Dimitrie Gusti” al Academiei Române, arată că motivele acestui declin sunt numeroase, unele fiind comune spațiului european, pe când altele sunt specifice Estului, din care țara noastră face parte.
„România toată pierde populaţie, iar acest fenomen se încadrează, precum am precizat, în tendinţa declinului demografic european. E drept că, faţă de ţările vestice, acest declin demografic în România trebuie raportat deopotrivă la cauzele comune şi la cele distincte, adică specifice doar Estului şi, în particular, României. Iar cauzele distincte sunt, de fapt, cele apăsătoare şi atribuibile politicilor de răspuns ale clasei politice la crizele provocate de tranziţie. Întreaga preocupare a elitei guvernante de la noi a fost una de rapidă adaptare la noua conjunctură şi la cerinţele Occidentului lipsindu-i aproape total energia creatoare reclamată de rezolvarea reală şi în termeni proprii (în interesele şi beneficiul poporului român) a problemelor care au survenit pe fondul unei tranziţii extrem de complexe şi contradictorii.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Ghidul incorect politic –despre femei, sex și feminism, de Carrie Lukas vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Chestiunea a fost şi a rămas deopotrivă complicată şi confuză încât integrarea în noul sistem croit în laboratoarele Vestului seamănă adesea cu un tip de “război asimetric”. Cu aceste precizări vom sesiza din startul discuţiei noastre că pierderea de populaţie rămâne încă un fenomen slab cercetat, deşi continuă să fie una dintre provocările persistente ale modernităţii de tip european (extinsă la toate ţările care au adoptat modelul civilizaţional european). Ipoteza mea este că fenomenul acesta, în partea lui comună pentru toate ţările care se confruntă cu aşa ceva, este un efect indus de slăbirea conjugată a ordinii etnocentrice şi cristocentrice a societăţilor moderne.
Până în secolul XX, etnocentrismul (adoptarea propriului popor şi a teritoriului naţional ca centru de gravitaţie şi ca spaţiu de mobilitate socio-profesională şi teritorială) era trăsătura dominantă a omului de pe orice meridian. Individul, chiar şi cel mai întreprinzător, îşi lega destinul şi deci şansele de propriul popor şi de teritoriul stăpânit de acesta (de spaţiul naţional). Creştinismul a oferit comunităţilor de orice fel şi de orice mărime o unitate universală fără a le disloca centrul etnospiritual propriu. A fost, altfel spus, o restitutio in integrum a fiinţei umane în exprimările ei individuale şi colective. (…) Perioada modernă a subminat sistematic acest tip de ordine prin secularizare şi prin internaţionalizarea, adesea antinaţională, a vieţii economice şi politice, astfel că etnocentrismul a fost slăbit şi, concomitent (prin secularizare), a fost grav afectată şi organizarea cristocentrică (adică unitatea interioară a omului cu Dumnezeu).
Forţele care-l pot menţine pe om “acasă” au slăbit considerabil. Atracţia şi deci motivaţia pentru întărirea şi sănătatea familiei şi a comunităţii de apartenenţă, în calitatea lor de corpuri demografice sănătoase, au slăbit şi, pe un asemenea fond, a survenit un sentiment de nesiguranţă în faţa vieţii şi o frică de viitor care au generat o înclinaţie maladivă, pe care am denumit-o sterpie opţională, adică predispoziţia cuplului spre refuzul naşterii de prunci. Această degenerescenţă a corpului demografic este una dintre cauzele declinului, a “pierderii de populaţie” (ca fenomen general european şi chiar mai amplu), care poate degenera chiar în “moarte demografică”, adică poate să conducă la stingerea unor comunităţi întregi, aşa cum constatăm în cazul “satelor care mor” ”, a explicat Ilie Bădescu.
În opinia sa, iarna demografică a României a precizat că „iarna demografică” a României se va întinde pe o perioadă impredictibilă. Afirmațiile sale vin în contextul anunțării rezultatelor preliminare ale Recensământului 2022, care arată că România a pierdut 1,1 milioane de cetățeni în ultimii 10 ani.
„Momentul de după 1989 este unul de hipercronie de mare intensitate. Interferenţa timpului occidental postindustrial, a timpului erei informaţionale, cu timpul erei industriale răsăritene, a provocat o extraordinară hipercronie, un efect de dramatică desubstanţializare a economiei şi a culturii instituţionale în Est, ceea ce analiştii au denumit “vid de putere”. Această dezputernicire în cascadă este efectul hipercroniei şi aduce inclusiv o masivă pierdere de populaţie. Aceasta se explică în mare măsură prin deficitul de ordine şi excesul formal de birocraţie şi arbitrariu legislativ. Un studiu comparativ arată că într-o perioadă foarte scurtă au fost adoptate în România epocii de tranziţie zeci de mii de acte şi reglementări juridice. Un exemplu de hipercronie indusă de interferenţa timpilor calitativi distincţi este amestecul funcţiilor sectoriale, ale sectorului intelighenţiei cu cel legislativ, politic etc. Privatizarea estică s-a derulat şi ea sub semnul hipercroniei, nu al logicii economice curate. Boicotul natalităţii şi migraţia de mare scară sunt cele două efecte ale hipercroniei acestui început de mileniu. Furtuna timpului a indus efecte devastatoare şi fenomene de îngheţ social, ceea ce ne permite să vorbim despre intrarea României într-o iarnă demografică pe o durată impredictibilă sau foarte greu predictibilă”, a adăugat domnia sa.
Academicianul a încheiat afirmând că „depresia spirituală” a Europei este „cauza durabilă” a stării amenințătoare la scara civilizației europene.
„Prin urmare, în primejdie este fondul biologic pe care este aşezată civilizaţia de tip european. Nu voi adăuga latura cealaltă, aceea a depresiei spirituale, la care m-am referit şi care este latura cea mai gravă pentru că se constituie şi acţionează în chip ascuns ca factor colapsogen. Altminteri spus, ca orice primejdie ascunsă şi aceasta se va developa, îşi va dezvălui gravitatea când va fi prea târziu şi aproape că nu va mai fi nimic de făcut. Declinul spiritual este cauza durabilă a stării ameninţătoare la scara civilizaţiei europene. Fenomenul este destul de grav, precum vedem, şi doctrina davosiană a Forumului Economic Mondial, hrănită de distopia trans şi postumanistă, încearcă zadarnic să-l subtilizeze. Problema trebuie să devină una acută pe agenda dezbaterii publice. (…) Un apel la alarmă şi luciditate, pe această cale, este un semn de minimă responsabilitate”, a concluzionat Ilie Bădescu.
