Nu știam că Nicolae Steinhard obișnuia în Postul Mare să vină la biserica Sfântul Nicolae din Piața Universității. Tanti Cati, un chip luminos ce a avut grijă de pangarul bisericii în anii 80 (eu am cunoscut-o în 1994) povestea cum un bătrân cu barbă alba, citea retras Psaltirea și era nelipsit de la slujbele Postului Mare.
„Aşa a venit vreo patru-cinci ani, până a murit. Eu n-am ştiut cine a fost până nu am citit ziarele”, spunea Tanti Cati. „În noaptea Învierii îmi dădea câte o sută de lei, asta este arvuna, îmi spunea. Avea aşa o înțelepciune, m-a învățat cuvântul lui Dumnezeu. Răbdare şi pace… Citea Psaltirea în spate, la Acoperământul Maicii Domnului; stătea în genunchi tot timpul.”
Născut la 29 iulie 1912 într-o familie de evrei din comuna Pantelimon, lângă București, Nicolae Steinhardt a fost arestat de comuniști în lotul Noica pentru activitate literară subversivă. Steinhardt s-a convertit și a fost botezat creștin-ortodox după experiența trăită în închisorile comuniste. „Jurnalul fericirii” descrie drumul său spre credință, fiind poate una dintre cele mai frumoase cărți din literatura noastră contemporană.
După eliberare, în anul 1980, a devenit călugăr la mănăstirea Rohia. Și-a continuat activitatea de scriitor, apărându-i mai multe cărți de critică literară și eseuri la editura Dacia. Cărțile cu tematică spirituală însă vor putea vedea tiparul abia după moartea sa.
„La noi, la mănăstire, Psaltirea este arma noastră cea mai puternică” îi spunea părintele Nicolae doamnei de la pangar, mirată de insistența rugăciunii sale. „Părinte, dar mie mi-ar fi frică (să citesc atâta la Psaltire), că mă omoară diavolii”. Părintele zâmbea ca un bunic și o îndemna să insiste: „Dacă nu citeşti zilnic Psaltirea, Diavolul are timp de dumneata… Când un foc mare arde, dumneata poți să intri în el? Aşa nici ei nu pot să intre. Nu poate să se apropie diavolul dacă arde focul credinței, nu poate să intre unde arde focul Psaltirii, al rugăciunii.”
Mărturia aceasta este un exemplu din România profundă de ieri, care și-a avut intelectualii ei creștini asumați. Zoe Dumitrescu Bușulenga, Virgil Cândea, Ernest Bernea, Nicolae Steinhard, Bartolomeu Anania sunt doar câteva exemple ce fac parte din academia spirituală de dincolo, unde putem găsi inspirație și astăzi.
Steinhardt