Unul dintre motivele pentru care am ales acest titlu este pentru a scoate în evidență că nimic din ce s-a întâmplat la clubul „Colectiv”, în data de 30 octombrie 2015 sau după aceea nu este din vina celor care au suferit atunci. Ei rămân victime, pentru care trebuie să ne rugăm , iar familiile lor trebuie înconjurate cu compasiune.
Din păcate, această tragedie a fost folosită în cel mai cinic mod cu putință de către cei care au dorit să preia controlul total al României, dar fără a-și asuma aceasta.
Din punctul meu de vedere, ce s-a întâmplat DUPĂ Colectiv a fost un test. Atunci s-a testat sistemul mediatico-civil prin care s-a mobilizat, emoțional, o masă suficientă, critică, pentru a forța schimbările dorite de cineva.
Nu mă credeți?
Haideți să ne gândim: ce s-a întâmplat azi cu toate proclamațiile acelor zile? Nimic.
Avem cumva un sistem medical mai bun, mai eficient? Nu. Avem, măcar un singur spital pentru marii arși, după acea tragedie? NU.
Avem parte de o „asanare” a clasei politice, așa cum au cerut revoltații, atunci? Nu! Dimpotrivă: cel care atunci deplângea corupția și incompetența Guvernului, adică Iohannis, s-a înconjurat de plagiatori, hoți, incompetenți și în general, slugi.
Nici măcar de PSD nu au scăpat cei care au protestat atunci: „ciuma roșie” e tot la guvernare, doar că acum e la degetul lui Iohannis. „Corupția ucide”. Ei, aș! Doar așa, din când în când…
Practic, așa cum spunea Mihai Grecea, un supraviețuitor al dezastrului, suntem „mai rău decât acum șapte ani”.
De ce?
Pentru că testul a funcționat. Mecanismele puse atunci în acțiune s-au dovedit eficiente: practic, avem o masă critică de persoane care poate fi folosită pentru a influența viața politică, în afara votului democratic.
Din acest motiv, după Colectiv, ei nu au scandat ce trebuia, ci ce li s-a indus să facă. De-aceea nu au putut produce nicio schimbare. Cum ar fi putut, când cei din spatele lor erau chiar beneficiarii tragediei?
Pentru a realiza o schimbare, este nevoie de perseverență în efort. Unde sunt azi protestatarii vehemenți de-atunci? Unde au fost ei anul trecut, acum doi ani? Unde sunt cei care afirmau „Ziua în care vom renunța e ziua în care vom muri”? Nicăieri. Au fost slogane frumoase, „catchy”, dar create în laborator. Și ca orice creații artificiale, au o durată scurtă de viață.
Între timp, au apărut alte slogane, pentru că crizele s-au înmulțit.
Aceiași actori, aceiași ziariști, aceiași „influensări”, aceleași organe media, care ne-au dus în fundătura asta și care-au profitat de morții de la Colectiv, se pregătesc de alegeri în 2024…Prost nu e cine a fost fraierit o dată de ei, prost e acela care se mai lasă fraierit în continuare.
Sunt totusi schimbări.
Ponta şi Corlăţeanu care spuneau că avem spitale care pot să ingrijească victimele au dispărut din politică.
Pompierii, Piedone si patronii Colectiv sunt la puşcărie. Este un exemplu pentru alţii ca ei.
Societatea noastră nu se poate schimba peste noapte. Pentru asta ar fi nevoie să devenim toţi mai buni, mai cinstiţi, mai empatici.
Glumiți, iar dacă credeți că astea sunt schimbări reale…
nu a fost o masa critica, au iesit cateva mii de oameni, ci un aparat mediatic care a recitat aceleasi mantre si prosteli pe un fond de puternica emotie. Fara gargara tembeliziunilor nu reuseau nimic..
Au fost mai mult de „cateva mii de oameni”. Ceea ce ignorați dvs este că nu contează cum se strânge masa critică, important e că se strânge. În ziua de azi, fără mass-media nu poți s-o mai strângi, din păcate.