Academia Română sărbătorește împlinirea a jumătate de mileniu de la moartea domnitorului Neagoe Basarab, printr-o sesiune ce va avea loc pe 22 septembrie, informează un comunicat de presă.
Evenimentul va începe la ora 11:00. Sesiunea va fi deschisă de acad. Ioan-Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române. Vor susține prelegeri: ÎPS Calinic Arhiepiscopul Argeșului, acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române, acad. Eugen Simion, preşedintele Secţiei de filologie şi literatură a Academiei Române, prof. dr. Dan Zamfirescu.
Cu acest prilej va fi lansat albumul-carte Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, publicat de Editura Argeșului și Muscelului în limbile română, engleză și greacă, un proiect susținut de Guvernul României”, precizează sursa citată.
Ține-ți EROII aproape! Cumpără un tricou sau o bluză cu chipul unui Mare Român și vei contribui la susținerea siteului R3media.
La 500 de ani de la moartea voievodului cărturar Neagoe Basarab, autor al celebrelor „Învățături către fiul său Teodosie“, Academia Română evocă în sesiune științifică personalitatea excepțională a domnitorului muntean, luminând aspecte mai puțin cunoscute sau aflate încă în dezbatere și analiză documentară.
Născut către sfârșitul secolului al XV-lea (1481 sau 1482), Neagoe Basarab a rămas în conștiința românilor atât ca domnitor erudit, care a condus Țara Românească după principii europene renascentiste, cât și ca principe evlavios, ctitor al ansamblului monastic de la Curtea de Argeș, monument de arhitectură medievală, devenit celebru sub numele de Mănăstirea Argeșului. Astfel, Curtea de Argeș este în timpul domniei sale nu doar capitala țării, ci și capitala ortodoxiei și a culturii românești. Fin diplomat și abil politician, înzestrat cu o inteligență vie, dublată de o educație și o cultură aleasă, Neagoe Basarab s-a străduit să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma, să mențină relații de prietenie cu Ungaria și chiar să medieze conflictele dintre ortodocși și catolici pentru realizarea unei coaliții a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești către Europa, asumându-și, vizionar, un rol de apărare a creștinătății europene.
