Nicolae Ceaușescu s-a născut pe 26 ianuarie 1918, într-o familie de țărani din Scornicești, județul Olt.
În tinerețe a fost trimis de tatăl său la București, pentru a învăța meserie, devenind ucenic de cizmar. Cochetează cu mișcările politice ale vremii, inclusiv cu legionarismul, dar devine apoi convins de comunism.
Alături de alți comuniști, este internat în lagărul pentru deținuți politici de la Târgu Jiu, unde îl va cunoaște pe viitorul lider Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Ceaușescu îi va succede acestuia la vârful partidului și al statului, preluând funcția de Secretar General la trei zile după decesul lui Dej. Ajuns la Putere, Ceaușescu schimbă denumirea partidului în Partidul Comunist Român. În același timp, decide schimbarea numelui oficial al țării din Republica Populară Română (R.P.R.) în Republica Socialistă România (R.S.R.). În 1967, Ceaușescu preia și funcția de președinte al Consiliului de Stat.
La 28 martie 1974, Marea Adunare Națională instituie funcția de președinte al Republicii Socialiste România, iar Nicolae Ceaușescu este ales în unanimitate, devenind astfel primul președinte al României.
Ca șef al statului a continuat și amplificat politica de dizidență a României față de Moscova, culminând cu decizia de a nu participa la invadarea Cehoslovaciei de către forțele tratatului de la Varșovia. Aproape imediat, președintele american Richard Nixon a vizitat Bucureștiul, în 1970, Ceaușescu era primit triumfal la Washington. Nicolae Ceaușescu a jucat, în anul 1977, rolul de intermediar în negocierile de pace dintre Israel și Egipt, lucru recunoscut recent de Ambasada Israeliană de la București, promovând și intensificarea contactelor cu fostul lider palestinian Yasser Arafat, precum și recunoașterea Palestinei, dar s-a implicat decisiv și în apropierea Chinei de SUA.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Istoria Românilor, de Petre P. Panaitescu, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media
A decis să plătească datoria externă a României, forțând economia țării la maxim, ceea ce a dus la o înrăutățire a nivelului de trai al oamenilor, simultan amplificându-se un cult al personalității tot mai rupt de realitate.
Din ianuarie 1982 s-a început limitarea distribuirii energiei electrice și a apei calde, iar în perioada 1986-1987 se instituie raționalizarea produselor de bază.
Plata întregii datorii externe, în valoare nominală de 60 de miliarde de lei (10 miliarde dolari), se încheie în primăvara lui 1989.
Istoricul George Damian a explicat contextul în care Nicolae Ceaușescu a condus țara:
„Nicolae Ceaușescu a preluat conducerea unui stat totalitar de tip socialist. Pentru cei care nu cunosc termenii: statul totalitar este modelul statal în care guvernarea tinde către implicarea în toate aspectele vieții sociale. Socialism? Modelul de organizare în care statul preia și controlează planificat chestiuni de genul producție, distribuție a bunurilor, educație, spațiu locativ etc.
Nu este vinovat direct Nicolae Ceaușescu pentru organizarea totalitar-socialistă a României pe care a preluat-o, aceasta a fost impusă de Uniunea Sovietică după al Doilea Război Mondial. O chestiune simplă: România intra în spațiul de securitate al sovieticilor, iar Stalin a dorit ca acest spațiu de securitate să fie populat cu state organizate conform modelului totalitar-socialist. Nicolae Ceaușescu a făcut parte din a doua generație de conducători creați conform acestui model.
Putea Ceaușescu să reformeze România comunistă?
Nicolae Ceaușescu a trăit direct două răspunsuri la această întrebare: Ungaria în 1956 și Cehoslovacia în 1968. Orice încercare de reformare fundamentală a sistemului totalitar-socialist impus de sovietici în țările est-europene a fost zdrobit rapid de intervenția militară a sovieticilor. Cei care au încercat reformarea sistemului au fost executați. Fără o graniță directă cu statele occidentale și fără nici un fel de speranță de intervenție, Ceaușescu nu avea nici un fel de șansă de scăpare în cazul în care ar fi încercat o reformă profundă a sistemului. Răspunsul ar fi venit imediat cu o delegație de militari sovietici, câteva sute de mii.
Și-ar fi dorit Nicolae Ceaușescu o astfel de reformă? Greu de crezut, experiența lui personală și educația politică primită de-a lungul anilor nu lasă loc pentru o astfel de evoluție. Nivelul teoriei politice era precar la Ceaușescu și cercul din imediata lui apropiere, mai mult – respingea orice fel de inovații și idei noi. Ceaușescu trăia sub sabia lui Damocles, permanent se simțea amenințat din interior și exterior, reformele erau privite cu teamă.
Condițiile economice ale epocii Ceaușescu
Epoca Ceaușescu este condamnată pentru efortul intens de industrializare a țării. Mulți vor fi surprinși dacă voi spune că direcțiile de dezvoltare a României urmate de Ceaușescu au fost de fapt stabilite înainte de al Doilea Război Mondial. Nicolae Malaxa planifica construirea unui combinat siderurgic la Brăila sau Galați și săparea unui canal Dunăre – Marea Neagră, alături de canalul București – Dunăre. Asta prin anii 1930. Planul de dezvoltare a României semnat de Mitiță Constantinescu în 1939 (îl voi publica cât de curând pe larg cu explicații) a fost urmat la literă de Nicolae Ceaușescu.
Problema e alta: sistemul totalitar-socialist al lui Nicolae Ceaușescu i-a permis să urmeze planul de dezvoltare a României stabilit în perioada interbelică fără să țină seama de nevoile populației. Ceaușescu s-a comportat în anii 1980 precum un tiran asiatic medieval. Românii au fost ”generații de sacrificiu” una după cealaltă, fără pauză. Până au obosit.
Teroarea ceaușistă
Cu spuneam mai sus, Ceaușescu a fost conducătorul unui stat totalitar. Autoritățile erau îndrituite prin lege să se implice în viața privată a cetățenilor. Poliția politică și controlul opiniilor erau legale. Natural, toate acestea intră în conflict cu drepturile și libertățile universale ale omului. Doar că pentru Ceaușescu și sistemul reprezentat de el asta nu avea nici un fel de importanță.
Sistemul totalitar-socialist din România a fost lipsit de legitimitate – iar conducătorii acestui sistem erau conștienți de asta. Represiunea oricăror idei contrare era o necesitate pentru supraviețuirea sistemului. Asta nu este o scuză, pur și simplu o explicație. Sistemul totalitar-socialist nu putea supraviețui fără represiune și control social. Naționalismul socialist extrem al lui Nicolae Ceaușescu a fost forțat de teama față de Uniunea Sovietică și a speculat resentimentul românilor față de lipsa de legitimitate a sistemului impus din exterior.
Concluzia
Nicolae Ceaușescu a fost omul epocii sale. Nu a fost un dement, un bolnav care și-a impus viziunea. Pur și simplu s-a adaptat la condițiile existente. Marja lui de manevră a fost minimă. Orice fel de reformă profundă ar fi fost sancționată de sovietici – sistemul trebuia menținut. Reformele interne au fost limitate de condițiile sistemului totalitar-socialist – orice deschidere reală ar fi expus lipsa de legitimitate a sistemului și ar fi dus rapid la prăbușirea lui rapidă, ceea ce a fost extrem de evident în decembrie 1989. La scara mare a istoriei Nicolae Ceaușescu a fost un dictator al unui sistem totalitar socialist, condiționat de sistemul în care a funcționat, de mediul economic și de geopolitică. Orice încercare de reformă reală ar fi fost sancționată rapid – din afară sau interior. Asta nu-l absolvă cu nimic, este la fel de responsabil pentru faptele sale. Eu doar am încercat să schițez condițiile generale în care s-a mișcat Nicolae Ceaușescu”.
🙂
Vă spune „RepublicaCTP”:
https://republica.ro/unde-ar-fi-fost-romania-daca-nu-ar-fi-avut-peste-40-de-ani-de-comunism-istoric-probabil-peste-portugalia
Din „link” lipsește referința la Grecia (! – cine n-a uitat Grecia, care l-a scos la rampă pe Varoufakis ?).
Unde ar fi fost Democrația, fără sute de ani de „free markets and the rule of law” ?! DAR CHINA ? 🙂
“Cochetează cu mișcările politice”
-la 14 ani:
trebuia gatuit si aruncat in shantz!
numai pronia divina a facut ca actiunile acestui debil mintal sa aiba si unele efecte pozitive in societate.
Bine, nu a fost numai el, ci un intreg regim, si cand spun regim ma refer la persoane, cu nume prenume.
Ce este remarcabil la Ceausescu este ca Romania pe vremea lui era o tara independenta.
Teama de Rusia pe care o invoca autorul nu prea sta in picioare, deoarece Ceausescu a avut puterea sa condamne invazia Cehoslovaciei. Atunci tara a intrat in alerta militara, pregatita sa infrunte o invazie sovietica.
Nu inteleg de ce pe langa Ceausescu, securitatea a sacrificat si independenta Romaniei?!
ceausescu > comunism > china !
Ceausescu este produs al unui sistem demonic.
Modul arbitrar si rupt de realitate de a investi a dus la o criza dramatica.
A platit datoria pentru a continua regimul sau despotic.
Si alte tarii erau comunise dar cetatenii lor puteau circula aproape liber.
Penuria era creata in mod voit .
El isi conserva puterea prin abuz.
Sistemul era construit aberant si nu avea cum sa dureze.
Odata cu aparitia lui gorbaciov se putea face reforme dar el nu mai putea supravietui .
Intelectual era depasit .
“devenind ucenic de cizmar. Cochetează cu mișcările politice ale vremii, inclusiv cu legionarismul, dar devine apoi convins de comunism.”
-nu,nu:
in Bucuresti a incaput direct pe mana unui Jidan!
(jidanii sint “de stangu”
nu-i intereseaza Dreptul)
Ceaușescu nu a decis plata datoriei externe ci a fost constrâns. Modul in care a decis să facă politica externâ a țării ne-a izolat până acolo unde nu a mai fost nimeni dispus să ne imprumute pentru “rostogolirea datoriilor”.
Nici faptul că populația a cumpărat apartamentele in care trăia, pe bani puțini, nu a fost alegerea guvernului Ceaușescu ci a celor de după 90.
Un lucru e cert. Nivelul vieții in România lui Ceaușrscu, abuzurile structurilor statului, limitarea accesului la orice fel de infofmații ndcenzurate, sunt probabil unice in Europa anilor 80.
Greu să mă abțin.
Precis știți ce spune fizica modernă: observatorul influențează fenomenul. Dacă dvs. nu ați fi cine sunteți (adică unul pe poziții semnificativ diferite de cele ale lui NC), cum ați fi scris ? Ați spune că în acel caz ați fi fost imparțial ? Dar fiind cine sunteți, sunteți imparțial (în chestiunea articolului) ?
Eu, pe de altă parte, să cred că știți ceva despre ce susține Stânga americană (nu despre NC, ci despre … ai lor) ? Să cred că articolul dvs. a luat câtuși de puțin în calcul poziția Stângii americane ? Să cred că ați argumentat pe undeva de ce Stânga americană greșește (ori mai rău, că ar bate câmpii!) ?
Sunt „onorat” să aflu că Malaxa voia să îmi facă „combinat”, ba chiar citisem că el făcuse combinatul ”însușit” de comuniști. După ’89, ce a mai „proiectat” Malaxa pentru România ? Când se-apucă de (re)industrializare ? (Are … permisiune ?!)
Cui nu îi este evident că vă opriți înainte de a explica decizia „de neînțeles” a lui NC, de a plăti „în regim de urgență” forțând populația (fără să îi aibă consimțământul!) ? De fapt, chiar NC a făcut aluzie la motive.
D-le Ursan, nu știu cine sunteți (adică nu mă pricep la oameni). Sper să aveți cândva plăcerea de a scrie … tot. Liber! Fiindcă sunt de părere că v-ați descris bine: sunteți un om care scrie. Noroc că prostimea nu vă pune întrebări (profitând că totuși scrieți. spre deosebire de presa clasică).
P.S.
Realitatea zilelor noastre (din ’89 și până azi) este primul motiv pentru care NC a evitat „reformele”, URSS este doar motivul următor.
Îmi imaginez că nu vă mișcă sofismele mele prostești – evident că nu sunteți de acord cu NC: doar unul are dreptate, și acela nu este el! Deci nu ați putea scrie vreodată din punctul lui de vedere (un analfabet criminal, am aflat toți după ’89).
Dar dvs. nu vă temeți că v-ar putea spune cineva: „ne deprimați de moarte cu atâtea articole despre crimele celebrilor noștri dictatori (cei postbelici!) mai scrieți și de dictatorii altora, că – slavă Domnului! – au fost mulți în secolul XX! Ba unii au trecut și în secolul XXI, în ciuda unor eforturi disperate de debarasare, ale … maselor!”
Uite, a fost odată ca niciodată un tânăr dictator pe numele său Thomas Sankara! Atât de lacom și de sângeros, că s-a pus să își terorizeze neamul în folosul progeniturii proprii (să aibă ce le lăsa moștenire!) dinainte de a împlini 40 de ani! De ce tocmai Sankara ? Fiindcă Stânga americană a (re)publicat (de curând) o poză celebră – la vremea ei – cu un JFK la telefon, cu mâna la ochi/cap, în Biroul Oval. Textul pozei spunea că JFK tocmai aflase că … aliatul său african fusese eliminat. Mint americanii ? Nu știu cum de-o fi fost așa pe fază fotograful. L-o fi frapat gestul, fără să știe ce auzise JFK ?)
Alt exemplu: de ce nu propuneți redenumirea României drept „Decebalia” ori „Traiania” ? Că nu-s multe în lume țările numite pentru un Malaxa-întemeietor/îndustrializator, precum … Zimbabwe! De ce nu ați scrie despre RMugabe și JNkomo ? Să mai uităm și noi de ai noștri.
De ce nu ați scrie despre criminalul Fidel ? Nici nu împlinise 30 de ani și umbla să încătușeze o țară, ca să aibă el. Ce dovadă mai mare vă trebuie decât că și-a lăsat moșia pe mâna lui … frate-său, când n-a mai putut să o prăduiască personal ?
Dar de recenții Hugo și (aghiotantul – șofer) Nicolas ? Pe ei ce sete de înavuțire îi mână în „luptă” ? Dar Evo (Morales! Asta nerușinare de nume pompos! A încercat, ca un criminal, să îl scoată pe EJSnowden , pe șest, în propriul avion de sub incidența legii!) ? Dar Lula (și aghiotanta-coinfractoarte Dilma – fostă deținută/”torturată”) ?
Bănuiesc că sunt mulți, dar noroc că prostimea nu vă întreabă de ei. Presupun că este din cauză că românu-i francofon, deci pricepe mai greu ce tot îndrugă Stânga americană.
P.S.
Orice entitate, cu spatele la zid, poate practica cenzura. Indiferent de noblețea sa. Și nu știu să se fi abținut vreuna.