În urmă cu 78 de ani, la 24 septembrie 1944, a existat un moment dramatic în istoria Arhivelor Diplomatice din România, relatează instituția într-o postare pe Facebook.
Potrivit sursei citate, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Bucureștiul a fost bombardat succesiv atât de aviația anglo-americană, cât și de cea germană, înainte și după 23 august 1944.
În timpul acestor bombardamente, cele două clădiri ale Ministerului Afacerilor Străine – Palatul Victoria și Palatul Sturza, au fost avariate. Din acest motiv, încă din martie 1944, personalul și o parte din arhiva operativă a ministerului au fost evacuate la Băile Herculane, Sinaia și Snagov.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Redăm integral postarea Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe:
„La 24 septembrie 1944, a avut loc un episod dramatic din istoria Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Bucureștiul a fost bombardat succesiv atât de aviația anglo-americană, cât și de cea germană, înainte și după 23 august 1944. În timpul acestor bombardamente, cele două clădiri ale Ministerului Afacerilor Străine – Palatul Victoria și Palatul Sturza, au fost avariate. Palatul Sturza a fost cel mai grav avariat de aceste bombardamente, fiind demolat în 1946.
Din acest motiv, încă din martie 1944, personalul și o parte din arhiva operativă a ministerului au fost evacuate la Băile Herculane, Sinaia și Snagov. În plus, o parte din dosarele cele mai importante au fost evacuate în străinătate, la Legațiile României din Elveția și Turcia.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
După dramatica schimbare a alianțelor de la 23 august 1944, personalul și arhiva dislocate la Băile Herculane au ajuns pe linia frontului, chiar în mijlocul luptelor. În aceste condiţii, exista pericolul ca prețioasa arhivă a Secţiei Ungare să fie capturată, Centrala ministerului luând decizia unei evacuări de urgenţă.
În ziua de 24 septembrie 1944, coloana escortată de 14 militari din Regimentul 26 Infanterie Craiova s-a pus în mişcare dar la ieşirea din localitatea Voislova un camion a făcut o pană de cauciuc, restul maşinilor din coloană oprindu-se de asemenea.
La scurt timp coloana a fost atacată de două avioane de vânătoare germane care au mitraliat convoiul. Oprirea a fost o şansă pentru majoritatea persoanelor din coloană şi membrii escortei care au putut să se adăpostească într-o livadă şi un lan de porumb.
Două camioane au luat imediat foc, unul a fost avariat, iar imediat după ce atacul a încetat, şoferii au mutat cele două camioane rămase intacte.
Soldatul Ion Cojocaru a murit mitraliat iar un camion care transporta combustibil a explodat. Șeful arhivei, consulul general Gheorghe Tite, împreună cu soldatul Oprea Sveitan au încercat să scoată din flăcări trupul nefericitului soldat şi arhiva dar au reuşit să salveze doar 4 lăzi din cele 18 ale arhivei Secţiei Ungare. Aceştia s-au oprit doar după le-au luat foc hainele din cauza creşterii în intensitate a flăcărilor.
După doar 15 minute, cele două avioane de vânătoare au revenit însoţite de încă patru avioane de bombardament şi au început să mitralieze şi să bombardeze din nou coloana, fiind răniţi grav mai mulți militari, diplomați și membrii de familiile ai acestora, printre care și o fetiță de 4 ani.
După încetarea celui de-al doilea atac coloana rămasă acum cu doar două camioane şi două autoturisme a mers în localitatea cea mai apropiată, unde răniţii au primit primele îngrijiri. Ulterior, convoiul a plecat mai departe la Craiova, iar de aici cu trenul până la Bucureşti.
A urmat apoi reconstituirea integrală a dosarelor Arhivei Secţiei Ungare distruse în timpul acestei evacuări, arhiviştii Ministerului Afacerilor Străine făcând mari eforturi pentru inventarierea documentelor pierdute şi pentru refacerea acestora prin identificarea duplicatelor de rezervă aflate în alte fonduri ale ministerului sau provenind de la alte instituţii.
Pe lângă imperativele profesionale, diplomații români au dat dovadă de un umanism profund, îngrijindu-se și de ajutorarea familiei soldatului mort în luptă și a răniților, dintre care unii foarte grav”.
