Pe 18 decembrie 1989, Timișoara intra a treia zi de revolte anti-ceaușiste, iar Președintele Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, a decis să plece în vizita pe care o programase în Iran.
Convins de conducerile Ministerului de Interne și Ministerului Apărării că la Timișoara situația începută pe 16 decembrie este sub control, Ceaușescu pleacă în Iran și lasă țara pe mâna soției sale, Elena Ceaușescu.
„Tovarășa”, așa cum era apelată soția lui Ceaușescu, îndeplinea funcția de Prim Vice-prim-ministru al Guvernului și a preluat, ilegal, dar cu concursul celorlalți lideri comuniști, prerogativele șefului statului.
Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul „O istorie a lumii pentru copii” de Virgil Hillyer, și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Un aspect interesant este că pentru prima oară de când era șeful statului, avionul prezidențial a ieșit din spațiul aerian românesc escortat de patru avioane de luptă Mig-21.
În 17 decembrie 1989, Ceaușescu decretase doar verbal starea de necesitate, fără valoare juridică, astfel că în Timișoara se interzisese circulația grupurilor de peste două persoane, trecătorii fiind legitimaţi, iar cei suspecţi, reţinuţi.
Pe 18, după o noapte de represiune, Timișoara era împânzită de forțe ale Ministerului de Interne și ale Armatei. În aceste condiții, un grup de tineri s-a adunat în faţa Catedralei Mitropolitane. Au desfășurat un steag tricolor cu stema decupată şi au aprins lumânări.
Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul „Geografie elementară” de Charlotte Mason și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Alte câteva sute de persoane erau vis-a-vis de Catedrală.
S-a decis reprimarea lor, astfel că în acea zi au murit încă 23 de persoane, iar alte câteva zeci au fost rănite. Imagini cu TAB-uri care trag în manifestanți au apărut și în mass-media, fiind filmate dintr-un bloc din fața Catedralei.
Totodată, trebuie spus că în dimineața de 18 decembrie, puținii timișoreni care s-au încumetat să treacă prin oraș, au găsit centrul orașului devastat, în ciuda faptului că revoluționarii au strigat mereu „Fără violență”. Acest aparent paradox a întărit impresia forțelor trimise pe teren că se confruntă cu „huliganii” extrem de violenți de care vorbea Ceaușescu.
Tot pe 18, Elena Ceaușescu decide să formeze o echipă la nivelul miliției Timiș, care să ducă la crematoriul „Cenușa” din București 43 de cadavre ale victimelor represiunii din zilele precedentă. Operațiunea „Trandafirul” a dus la incinerarea celor 43 de trupuri neînsuflețite, cenușa lor fiind apoi aruncată într-o groapă de canal din Popești Leordeni. În acel loc a fost ridicat un monument în memoria victimelor și anual se țin slujbe de pomenire pentru cei decedați.
Tot pe 18 decembrie datează și unul dintre primele mistere ciudate legate de evenimentele din 1989. Cotidianul Scânteia Tineretului publica în plină iarnă articolul „Câteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste zile la mare” , cu recomandări privind expunerea la soare şi binefacerile razelor ultraviolete. Ulterior, autorul articolului, Sorin Preda, declara că textul era o glumă, dar că, pe 22 decembrie, au apărut copii xerox ale articolului său şi că în acele zile s-a văzut anchetat pentru că se spunea că rândurile publicate în ziar erau semnale pentru terorişti. Totuşi, nici autorul nu a putut să explice de ce textul său a fost publicat în ziar fără introducerea care ar fi explicat caracterul umoristic al articolului.
Sfaturile semnate de Sorin Preda sunau astfel: „Evitati expunerea intempestivă şi prelungită la soare. E de preferat să începeţi mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute – când pe-o parte, când pe alta. Astfel, vă veţi asigura un bronzaj plăcut şi uniform. Nu vă avântaţi prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol, nu strigaţi. Este inutil. Şansele ca prin apropiere să se afle vreo persoană dispusă a vă asculta sunt minime. Profitaţi de binefacerile razelor ultraviolete. Dupa cum se ştie, ele sunt mai active între orele 5,30 şi 7,30. Se recomandă cu precădere persoanelor mai debile. Dacă sunteţi o fire sentimentală şi agreaţi apusurile soarelui, libăriile de pe litoral vă oferă un larg sortiment de vederi cu acest subiect. Şi încă ceva: dacă aceste «sfaturi» v-au pus pe gânduri şi aveţi deja anumite ezitări, gândindu-vă să renunţaţi în favoarea muntelui, înseamnă că nu iubiţi în suficientă măsură marea”.
Aș putea jura că citisem în presa liberă a acelor ani că dictatorul fusese în contact cu țara pe tot parcursul vizitei în Iran! Presupun că voia să „conducă personal”, nu doar să se intereseze cum se descurcă soția – la conducere.
Da, vi-l uitasem pe Ramin Mazaheri, jurnalist irano-franco-american, între cei de Stânga. A raportat din greu de la ”Gilets Jaunes”, apoi a cam dispărut de pe paginile Stângii americane.
L-am întrebat pe R.M. de misiunea lui NC în Iran acum 32 de ani. Evident, n-a răspuns. Poate nici Ayatolahul nu știa ce vânt i-l adusese pe distinsul oaspete. Poate vrusese să îl avertizeze să se păzească de MSG, că altfel l-o sufla și pe dânsul „The Wind of Change”, de Scorpions.
Mulțumesc.