14 săptămâni și o zi

Sunt mai mic de 14 săptămîni și tare îmi bate inimioara.

Simt frămîntările și tulburarea mămicii mele. Oare ce gînduri negre îi trec prin căpșor?

Aș vrea să mă poată vedea, să îi pot zîmbi, să îi alung temerile, îmbrățișîndu-o.

Dar tati unde e? Nu i-am auzit vocea de ceva vreme. O fi plecat, unde? Tati, unde te-ai ascuns?

Mami e tristă, are nevoie de sprijinul tău. Unde ești, tati?

Cînd voi fi mare, voi fi puternic ca tine și alături de mami, mereu, la bine și la greu.

Tu mă vei învăța să merg pe bicicletă și sper ca mami să îmi arate cum se fac prăjiturelele alea tare bune pe care le pap în fiecare duminică.

Eu sunt fericit că voi sunteți părinții mei! Voi vă bucurați? Am senzația că ceva nu e în regulă, mami e mai mereu tristă și plînge deseori. Nu știu ce o doare și sunt prea mic, aici în burtică, să o pot înveseli.

Are legătură cu ce i-a zis nenea doctorul zilele trecute, că aș putea fi bolnăvior? Mami, tati, eu sînt bine. Ce o fi aia un cromozom în plus? Dar ce e aia cro-mo-zom? Sună așa complicat. După ce ies din burtică, îmi arăți, mami, un cro-zo-mom din ăsta? Tu ai, mami, așa ceva? Sau doar eu, mititelul, sunt special?

Nu-ți fie frică, va fi bine! Simt eu asta. Nu renunța la mine și la dreptul meu la viață, mămico!

Iubește-mă cum te iubesc și eu! NEcondiționat. Cum te iubea tati cîndva… La bine și la rău, nu așa ați jurat amîndoi?

Timpul trece și eu cresc tot mai mare. Azi am împlinit 14 săptămîni. De ce țipa nenea doctorul la tine că e ultima zi? Pentru ce, mămico?

Nu știu de ce, dar tare mă bucur că ai fugit de acolo. Ce tare ai alergat, mami! Am simțit efortul tău și eu, aici. Îmi dădea fiori acel loc…

20.11.2022. Ce soare frumos de noiembrie e afară! Pericolul a trecut? Te simt mai bucuroasă. Am 14 săptămîni și o zi, sunt și mai voinicel ca ieri.

Te iubesc, mami!

Al tău băiețel blond, creț, cu ochi negri migdalați din burtica ta

Notă: articol inspirat de video-ul de mai sus.