În urmă cu 98 de ani venea pe lume la Drăgănești, jud. Prahova, Constantin Rodas – vajnicul rezistent al celor mai cumplite reeducări de pe teritoriul țării noastre și nu numai, dacă este să luăm în considerare cuvintele lui Alexandr Soljenițîn care denumea fenomenul Pitești ca fiind: „cea mai mare barbarie a lumii moderne”. Bădia Tache Rodas a trecut prin toate reeducările: Pitești, Gherla, Târgșor, Aiud, a rezistat tuturor acestor cumplite metode de tortură, de bătăi, de înfometare, însetare, frig și muncă silnică dusă până la epuizare.
Adesea afirma că nu a simțit niciodată durerea fizică, pentru că Maica Domnului era alături de el mereu și îl ajuta. Se ruga ei permanent, prin rugăciuni scurte, dar eficiente, căci în acele perioade de torturi nici nu se putea altfel. Era nevoie de ajutor imediat. A fost închis începând de la vârsta de 17 ani, la Târgșor, Ploiești, Brașov, Slobozia, Jilava, Canal (Poarta Albă, Peninsula-Valea Neagră), Văcărești, Pitești, Gherla și Aiud. A executat 17 ani de temniță grea în urma a patru condamnări. Când s-a eliberat de la Aiud, pe 1 august 1964, avea aproape 40 de ani. Însă el a avut puterea de a-i ierta pe toți călăii lui încă de atunci, din temniță. Curajul lui Constantin Rodas este o pildă de întărire pentru noi toți, privind spre vremurile ce se prefigurează. Astăzi, soții Rodas – Constantin și Matilda, odihnesc împreună la umbra monumentului „Calvarul Aiudului” de la Mânăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” din Aiud, prin două cruci unite simbolic, exprimând legătura jertfelnică dintre ei, pe care au dus-o împreună vreme de peste 50 de ani, printr-o căsnicie uimitoare și pilduitoare pentru noi toți.
Veșnică pomenire bădie!
