13 organizații non-guvernamentale au semnat o solicitare adresată Președintelui Senatului, Robert Cazanciuc, prin care solicită ca „reexaminarea legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cerută în data de 4 noiembrie 2020 de Președintele României, să fie făcută în regim de urgență și, totodată, ca legea să fie adoptată de Senat fără modificări”.
În document se specifică faptul că soluția legislativă este absolut necesară „pentru a asigura respectarea unor drepturi garantate de Constituția României precum și de tratatele internaționale la care România este parte [2], respectiv dreptul părinților de a-și educa copiii potrivit propriilor convingeri și dreptul la libertatea de conștiință”.
Semnatarii critică afirmațiile președintelui Iohannis din cererea de reexaminare, conform cărora obligativitatea existenței din partea părinților ar fi „un obstacol în realizarea interesului superior al copilului”.
„Este în opinia noastră deplorabil faptul că cea mai înaltă instituție a statului român consideră părintele ca pe un obstacol în calea realizării drepturilor copilului. De asemenea, în contradictoriu cu cele afirmate de Președintele României, în urmă cu doar câțiva ani Curtea Constituțională a dispus, iar Parlamentul României a reglementat, pe considerente similare celor invocate de noi, condiționarea participării elevului minor la ora de religie de acordul scris al părintelui”, se arată în document.
Reamintim că președintele a sesizat și Curtea Constituțională pe această lege, dar CCR a respins obiecțiile lui Iohannis.
Ulterior, Președintele a retrimis legea în Parlament pentru re-examinare.
Iată solicitarea semnată de cele 13 ONG-uri:
În atenţia: Domnului Președinte, Robert-Marius Cazanciuc
Ref.: Cererea Președintelui României de reexaminare a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Domnule Președinte al Senatului,
Vă scriem pentru a vă solicita ca reexaminarea legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cerută în data de 4 noiembrie 2020 de Președintele României, să fie făcută în regim de urgență și, totodată, ca legea să fie adoptată de Senat fără modificări.
Mai precis, facem referire la necesitatea păstrării întocmai a art. 1 pct. 10 [1] al actului normativ supus reexaminării, care modifică prevederile art. 46 alin. (3) lit. i) din Legea nr. 272/2004. Această modificare prevede înlocuirea noțiunii de „educație sexuală” cu cea de „educație sanitară” și obligativitatea obținerii acordului scris al părinților ca o condiție pentru participarea copilului la aceste programe.
Menționăm că și în perioada dezbaterii inițiale a propunerii legislative am transmis adrese similare, prin care ne-am exprimat susținerea față de soluția legislativă criticată de președintele României.
În opinia noastră, această soluție legislativă este absolut necesară pentru a asigura respectarea unor drepturi garantate de Constituția României precum și de tratatele internaționale la care România este parte [2], respectiv dreptul părinților de a-și educa copiii potrivit propriilor convingeri și dreptul la libertatea de conștiință.
Totodată, remarcăm că paragraful de lege menționat este o expresie a recunoașterii îndatoririi și responsabilității ce le revine părinților în acest sens [3], fiind și garanția împotriva utilizării procesului educativ în scopuri de îndoctrinare și propagandă ideologică [4].
E limpede că educaţia sexuală și educația despre viața de familie în general nu se reduc la simple cunoştinţe de anatomie şi fiziologie, ci conţin şi o dimensiune morală și de conștiință. Din păcate, din experiența anterioară, programele de educație sexuală sunt cel mai adesea un vehicul de „colonizare ideologică”, persoanele care se ocupă de organizarea și derularea unor asemenea programe fiind tributare unor teze și metode inacceptabile pentru o mare parte a părinților din România. Astfel, există riscul transformării unei eventuale ore de educație (sexuală) în ocazie de promovare a agendei „minorităților sexuale” sau a promiscuității sexuale.
De aceea, considerăm absolut necesar ca părinţii să cunoască conţinutul programei și perspectiva din care le-ar fi predate copiilor elementele legate de viaţa intimă.
Totodată, dezavuăm în mod categoric următoarele afirmații din conținutul cererii de reexaminare: „Cu privire la obligativitatea existenței acordului din partea părinților (…) în vederea derulării (…) în unitățile școlare, a acestor programe de educație, apreciem că aceasta are ca efect restrângerea accesului copiilor la o educație adecvată, cu atât mai mult cu cât această limitare nu se aplică și în cazul altor tipuri de programe. Această măsură legislativă este de natură să creeze un obstacol în realizarea interesului superior al copilului.” Este în opinia noastră deplorabil faptul că cea mai înaltă instituție a statului român consideră părintele ca pe un obstacol în calea realizării drepturilor copilului. De asemenea, în contradictoriu cu cele afirmate de Președintele României, în urmă cu doar câțiva ani Curtea Constituțională a dispus, iar Parlamentul României a reglementat, pe considerente similare celor invocate de noi, condiționarea participării elevului minor la ora de religie de acordul scris al părintelui.
Cu referire la Curtea Constituțională, mai menționăm că, în soluționarea obiecției de neconstituționalitate formulate de Președintele României pentru aceeași lege a cărei reexaminare este solicitată, Curtea a statuat că „pretinsele vicii de constituţionalitate invocate reprezintă, în realitate, o critică a unei opţiuni care aparţine în exclusivitate legiuitorului” [5], prevederile legii constituind așadar expresia unei viziuni de oportunitate politică. Or, legea supusă reexaminării a fost adoptată de Parlamentul României cu susținerea unui spectru larg politic, procedural și substanțial întrunind toate criteriile legitimității democratice. Nu vedem ce rațiuni ar putea fi invocate pentru o eventuală revenire asupra soluției deja adoptate.
În final, reamintim că, dacă titularul drepturilor este persoana umană, atunci, la nivel de grup şi de populaţie, niciun drept, deci nici cel la sănătate și cel la învățătură, nu poate fi conceptualizat şi administrat decât cu condiţia respectării drepturilor fundamentale ale membrilor grupului, în acest caz a dreptului părinţilor de a reprezenta interesele superioare ale copiilor lor. Instituţiile publice au un rol instrumental şi subsidiar, nu unul prioritar. Cu alte cuvinte, aceste autorităţi au rolul de a facilita cetățenilor atât învățătura cât și sănătatea, potrivit cu nevoile şi scopurile titularilor și nu de a o administra potrivit intereselor de putere inerente oricărei autorităţi publice.
Pentru aceste motive, respectuos vă solicităm ca reexaminarea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului să se facă în regim de urgență și ca legea să fie adoptată de Senat fără modificări față de forma sa actuală.
Cu deosebită considerație,
Semnatari
- Asociația PRO VITA București
- Alianța Familiilor din România
- Alianța Părinților
- Asociatia Crestin Ortodoxa Mama Olga Piatra Neamț
- Asociatia Medicala Concordia Piatra-Neamț
- Asociația Pro Vita Alba Iulia
- Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români, filiala Timișoara
- Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români, filiala Brașov
- Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români, filiala Arad
- Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români, filiala Târgoviște
- Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români, filiala Cluj
- Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români, filiala Târgu Jiu
- Societatea Femeilor Ortodoxe – Alba Iulia
[1] „La articolul 46 alineatul (3), litera i) se modifică și va avea următorul cuprins:
„i) derularea sistematică în unitățile școlare, cu acordul scris al părinților sau al reprezentanților legali ai copiilor, de programe de educație pentru viață, inclusiv educație sanitară, în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor.”
[2] Art. 29(6) din Constituția României; art. 487 Cod Civil; art. 26 (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului: „Părinții au dreptul de prioritate în alegerea felului de învățământ pentru copiii lor minori”; Art. 2 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (primul Protocol adiţional): „Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase şi filozofice”; Art. 14 (3) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene: „(…) dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice şi pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestora”; Art. 13 (3) din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale: „Statele părți la prezenta Convenție se angajează să respecte libertatea părinților și, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a alege pentru copiii lor instituții de învățământ, altele decât cele ale autorităților publice, dar conforme cu normele minimale pe care le poate prescrie sau aproba statul în materie de educație și de a asigura educația religioasă și morală a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri”; Articolul 18 (4) din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice: „Statele (…) se angajează să respecte libertatea părinților și, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educația religioasă și morală a copiilor lor în conformitate cu propriile convingeri”; Art. 5 din Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului: „Statele părţi vor respecta responsabilităţile, drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor naturali ai copilului sau, după caz şi conform tradiţiei locale, membrilor familiei lărgite sau comunităţii, tutorilor sau altor persoane care au, prin lege, copii în îngrijire, de a asigura, de o manieră corespunzătoare capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului, îndrumarea şi orientarea necesare în exercitarea de către copil a drepturilor recunoscute în prezenta convenţie.”; Art. 14 (2) din Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului: „Statele părţi vor respecta drepturile şi obligaţiile părinţilor sau, după caz, ale reprezentanţilor legali ai copilului de a-l îndruma în exercitarea dreptului sus-menţionat, de o manieră care să corespundă capacităţilor în formare ale acestuia.”; Art. 5 (1) din Convenţia UNESCO privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului: „Statele participante la prezenta Convenţie convin: (…) b) că este necesar să se respecte libertatea părinţilor şi, dacă este cazul, a tutorilor legali: (…) de a asigura, conform modalităţilor de aplicare proprii legislaţiei fiecărui stat, educaţia religioasă şi morală a copiilor în conformitate cu propriile lor convingeri; de asemenea, nici o persoană sau nici un grup nu trebuie să fie constrânse să primească o instrucţie religioasă incompatibilă cu convingerile lor.”
[3] Kjeldsen, Busk Madsen si Pedersen c. Danemarca, nr. 5095/71, 5920/72, 5926/72, 7 dec. 1976, § 52;
[4] Lucrarile pregătitoare ale Protocolului nr. 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale explică scopul art. 2 din Convenție: „ceea ce noi revendicăm pentru părinți este pur si simplu libertatea, dreptul de a-și îndeplini o datorie sacră”; „Regimurile totalitare (…) caută să supună copiii la propaganda lor ideologică sistematică sustrăgându-i de la influența legitimă a părinților”.
[5] Decizia Curții Constituționale a României nr. 644 din 24 septembrie 2020, par. 67.
