Nu vorbi de cele sfinte, fără vrednici simțăminte!
Cămara Domnului este Biserica, iar inima omului trebuie să devină asemenea.
Biserica este creuzetul curățirii noastre spre Dumnezeu.
Diletantismul se naște din apanajul celui conștient de sine, că nu are nimic de spus substanțial.
Erudiția determină doi vectori nocivi: primul, duce spre simpla exacerbare a vocabularului propriu; al doilea, spre prețiozitatea regulamentară.
Monahismul este jertfa de a abandona palpabilul pentru iubirea jertfelnică a lui Dumnezeu.
Credinciosul se întristează la vinovăție. Vinovatul se veselește în necredincioșie.
Ține păgânismul departe de inimă, ca să nu-ți invadeze păgânii Biserica.
„Nu poți sluji lui Dumnezeu și lui mamona”. Altfel spus: nu poți sluji Bisericii și sistemului.
Rugăciunea ajută pe cel care VREA să o adreseze lui Dumnezeu.
Credința este certitudinea nepalpabilului.
Istoria fără istorici veridici, este o falsă invocare a veridicului istoric.
